Ca tot ma sfatuiai Rulz sa mai scriu din cartile pe care le citesc...

Am facut o mica pauza de la "gesturi" si "terra nova" si m-am delectat ieri, toata ziua, cu Jurnalul lui Brigitte Jones...citit cap-coada fara efort... amuzant... genul de femeie cu care ai dori sa ramai pe o insula...bine de asta iti dai seama dupa ce iti cari topmodelul pe insula si stai ashe de la o saptamana la o luna cu ea...

Brigitte nu este nicidecum un topmodel dar nu cade nici in cealalta panta..este pur si simplu o femeie normala... ganditi-va la cea mai apropiata persoana care va e draga...(am zis draga, nu "draga de-as ...."...ashe...e traznita la felul cum priveste si face lucrurile...e umana prin temerile, frustrarile si reactiile ei...nici pe departe rautacioasa, mofturoasa, intepata, stilata sau rasata...
E genul de partener haios care ar scoate din piatra seaca buna dispozitie...de preferat top-modelei care s-ar scarbosi la fiecare alga...si n-ar obosi de atatea ifose si ordine legate de vreme, manichiura, coafura..fire de nisip sub ungia celui de-al treilea deget al piciorului stang...poate ca reactiile sunt aceleasi ca gen ca deh e fumeie...dar ea este originala pana si prin felul in care isi cauta chilotzii ... intr-un morman de haine:)
Plus ca dragutza asta de Brigitte e foarte "pozitiva" ashe in felul ei...chiar daca cartea e intzesata cu cate kilograme, grame o slabit, tzigari fumate ...sau pufaite, grade de alcool acumulate etc...trateaza totul foarte haios si cu speranta ca se va imbunatati chiar daca asta nu se intampla:)

Oricum e o carte lejereanu gen comedie romantica...

Hmmm...cu ce ramai dupa ashe o lectura...pai ramai cu gura stramba intr-un suras amar...de ce? pai pur si simplu pentru ca iti da un raspuns care nu iti place pentru ca nu este o reteta simpla, magica, fabuloasa, ci una mai greu de digerat, pe care poate o stii... mai mult... esti sigur ca o controlezi dar trebuie sa iti recunosti ca la sfarsitul zilei: "trebuie sa te cunosti si accepti ashe cum esti!"
D..

Momentan citesc 2 carti in paralel...Vasul Miraculos de Philip Farmer si Cartea gesturilor cica un best seller al lui Peter Collett...pe ultima achizitionand-o in defavoarea facturii urgente si imense de la orange...

Prima are vreo 3 volume(habar n-aveam ca altfel nush daca ma apucam de ea...lol)...oricum super idee...tipul isi imagineaza o lume in care toti oamenii care mor se recreaza intr-o alta dimensiune terra nova sa-i zicem... la un moment dat...ca si cand pocnind din deget se lasa cortina in viata reala in care esti un mos de 70 de ani cu artrita si esti reconstituit in terra nova:
- fizic ca la varsta de 25 de ani, fara par si gol pusca...
- psihic ca din momentul in care ai parasit lumea reala..
Te trezesti ca dintr-un somn cu atributele de mai sus...alaturi de o puzderie de oameni ce provin in diferite secole si diverse parti ale lumii...
Pe masura ce actiunea cartii se deruleaza...iti apare in fata ochilor un intreg proces de inchegare a unui flux de convietuire ce se transforma treptat intr-o noua civilizatie cu acelasi linii marcante comune ca celei in care traim si a celor pe care le-am studiat din cartile de istorie...raportul de dominat si dominator, femeie-barbat, lupta ptr supravietuire, etc. ca sa fie si mai simpatica lectura...apar personaje cunoscute..si mai putin cunoscute...cu idei si concepte de viata din vremurile in care au trait...apar chiar si oameni preistorici..etc.

Nu am de gand sa povestesc cartea...vroiam sa subliniez numai in mare idea...

A 2-a carte...ne invata cica cum sa citim gandurile oamenilor...atat prin comportamentul pe care il arata sau il ascund voit, cat si prin cel pe care il manifesta fara buna stiinta...
In linii mari sunt gesturi si mimici ale fetei pe care le intalnim zilnic la fiecare dintre noi... pe unele subconstient le "citim" si reactionam ca atare..pe altele nu suntem invatati sa le urmarim....

Nici pe aceasta nu am de gand sa o povestesc...

Deci, sunt intr-o perioada in care cartile pe care le citesc ar trebui sa ma invete sau sa ma lumineze in ceea ce priveste comportamentul uman...fie el agresiv sau sumisiv...prostesc sau calculat...

O fi caldura din ultimele zile de vina...dar viata bate orice carte!!!
E al dracului de jenant sa nu pot intelege anumite chestii de agresivitate sau dominatie mai ales atunci cand stai cu cartea in fata si incerci sa ghicesti: " de ce mei...de ce?"...

Se pare ca anumite chestii din subconstientul nostru..vor ramane ascunse acolo...si chiar de ar fi pe hartie sa le intelegem ...in viata reala sa nu le putem patrunde...

Intrebarea mea este totusi daca: ne nastem "perversi" alias "inraiti" datorita unui background "uman"...sau societatea ne inraieste in timp si ne egocentrizeaza eul intr-o incercare de supravietuire sau ca reactie la niste stimuli perceputi drept atacuri la persoana...

Ajung la concluzia ca mai bine animal domne.. macar acolo -'in lumea lor'- stii clar 2-3 seturi de "proceduri interne ale junglei"... e crud dar e cinstit! si cu asta parca pare mai uman, decat marea filozofeala care creaza "n" bla-bla-uri perpetue...

Avem si noi seturi de reguli interne ale marii jungle in care traim...dar cate dintre ele sunt demne!
Uitati-va pe Animal Planet sau orice canal cu fioroase coltzoase care rumega la oi..si vi se par mai frumoase. Actiunile lor crude mai legitime si sangele ce se scurge mai real si curat decat ceea ce prezinta stirile, pornind de la casatoria lui Rinocerus cu Girafas...pana la debat-ul rusinos ai ilustrilor corupti care fac naveta intre institutiile publice, ori ptr a da spaga ...ori ptr a nega actiunea...

Nici nu vreau sa intru in acelasi gen de debate la nivel personal...
...si parca totul ar fi trebuit sa aiba un bun simt... ori am picat eu in epoca gresita...ori mi-am imaginat "bun simtul" asta ca un fat-frumos calare pe un cal alb...

Avand in vedere ultimele procese cognitive debitate in actiuni catalogate cu raspunsuri gen "bouche bee"...tind sa cred ca ... nu mai tind sa cred nimic!
E de cacat!!! Asta este domne...nu stiu ce m-am aprins atat pentru ceva ce "nici nu-mi apartine"...ca si amintire...dar e de cacat!

D..

Televizorul...hmm...stai cu ochii incinsi pe ecran...eh da...si incerci sa adormi..te prind orele tarzii de iti inchid ochii ca altfel...ai ramane cu aceasi "blank look" pe fatza...

Eh da...si aseara acelasi lucru incercand sa adorm..zap zap...zap cu telecomanda...
Am dat de un film pe History Chanel...procesul bastanilor...Nurenberg...

" The Evil is the lack of Empathy!"

Trebuie vazut filmul, sincer...

Gandul cu care am inchis "cutia magica"... cultura americana se aseamana cu regulile "oranduiri societatii" in vreme lui Hitler.

Cateva numa:

- un ordin nu se contesta, nu se cugeta la el, doar il indeplinesti - vezi modul de instruire al armatei americane si nu numai

- propaganda si oferirea unui adevar partial, gadilarea orgoliului natiei prin indobitocirea cum ca evreii nu sunt oameni, nici macar la rangul de animal nu tind; gandire sustinuta de legile ce au urmat in perioada '33-'45 - vezi america in razboiu cu cultura araba si nu numai

Si te gandesti ca daca astfel de canoane impuse gandirii umane, dublate de acte oficiale...te pot dezumaniza intr-atat...se prea poate ca si rasismul (in ambele directii), antisemitismul si alte icniri cat de cat supravegheate de lege (in sensul natural bun, ca sa zic ashe) deocamdata ...sa atinga la un moment dat "gloria" la fel cum a facut-o in Germania!

D..

Dupa multe staruinte am reusit sa termin cartea lui Sabato - Abaddon - Exterminatorul.
Multe dimineti in metrou cu Buddah Bar si cu cartea in brate.
Pe la mijlocul cartii am avut inspiratia sa vars cafeaua cu lapte pe ea...hmm...nici macar nu era cafea la filtru...ci de la o hardughie de tonomat, care iti "calmeaza" facilele pofte si-ti frustreaza dimineata cu "fara de gustul dorit"...
Mi-a parut rau...dar m-am menajat de reprosuri zicandu-mi ca in felul aceasta, cartea are mai mult din personalitatea mea dezordonata, ce-i drept.
Eh...dar sa revenim la carte...haotic drumul cu metroul timp de o ora pana la servici...haotice si gandurile lui Sabato...personajele descrise...parca franturi din el: vise, dorinte, cosmaruri...un tot...mai multe povesti ce mergeau in paralel, se intersectau sau nu aveau nici un fel de inteles rational daca priveai pragmatic inlantuirea.
Daca ar fi fost sa o citesc cat de cat cap-coada poate as fi perceput-o intr-un mod diferit. Ashe pe bucatele poate am rumegat-o mai bine dar am desprins pasajele din context...stilul este oricum halucinant, la fel si organizarea povestirilor dar poate as fi prins laimotivul.

Si concluzioneaza Sabato:

"...cineva care s-a nascut cu blestemul de a nu se resemna cu realitatea ce i-a fost dat s-o traiasca, cineva pentru care universul este oribil sau tragic de trecator si imperfect. Pentru ca nu exista o fericire absoluta...abia de ni se da in clipe fugitive si fragile, iar arta este un mod de eternizare a acestor clipe de dragoste sau extaz; pentru ca, intr-un fel sau altul, toti suntem frustrati, iar daca triumfam in ceva, suntem invinsi in altceva, frustrarea reprezentand destinul inevitabil al oricarei fiinte care s-a nascut pentru a muri; pentru ca toti suntem singuri sau, intr-o buna zi, sfarsim prin a fi singuri: indragostitii fara dragoste, parintii fara copiii lor, ori copiii fara parinti...pentru ca viata e o vesnica neintalnire, pe cel pe care il intalnim in calea noastra si ne iubeste nu-l iubim, iar cand il iubim, nu ne mai iubeste el, ori e mort si dragostea noastra nu are sens, e inutila; pentru ca nimic din ceea ce a fost nu se mai intoarce, lucrurile si oamenii si copiii nemaifiind ceea ce au fost candva..."


D..

Super!!!

*am sters linkul ca normal ca dadea nush ce eroare cu scuzele de rigoare...apoi daca stergeai tot carnatzul si ramaneai numa cu siteul de baza adeca hallmark..te trezeai cu niste flori rozalii...ashe ca m-am gandit ca asta nu-i treaba ...si l-am sters...si am sa las mesajul asta de "eroare cu scuzele de rigoare"...



D..

"Made in Romania" - Dan Puric


Pe ultima suta de metrii...n'apuci sa-ti tragi rasuflarea ca deja esti prins cu ochii tinta spre scena...

Incepe... foarte linistit ...totul.
..de parca nici nu eram in sala...si apoi: dansuri...muzici...step-dance...scenete seci cu un umor de numa!
Unii dintre spectatori s-au trezit chiar pe scena!!
Un amalgam de culori ..sunete...miscari....o forfota generala...o liniste placuta...
...piepturi goale...paroase..slabe...articulate....picioare de femei...lungi..scurte..groase...subtiri...zorzoind pe podea...
toate incearca sa-ti povesteasca...si te trezesti privindu-ti gandurile!

A fost vineri si a fost pantonima...yeah..pantonima!
Primul spectacol de pantonima pe care l-am vazut pana acum:)


D..

Move on?! sau "variante de raspuns corecte"


Sunt haine care ne fac sa ne simtim norocosi, confortabil, increzatori ...si nu ma refer la haine scumpe cu care incercam sa epatam, ci chiar la blugii vechi pe care mama ti tot arunca si tu ii tot recuperai, de fiecare data mustrand si pufaind a indignare...apoi intrebandu-te in treacat, oare ce pot sa aiba de iti plac atat de atare!?
Greu reusesti sa te desparti de ei… chiar daca nu ii mai poti purta tot ii tii in dulap…si la fiecare debarasare si curatenie de primavara sau toamna te faci ca nu ii observi si ii infunzi in dulap neputandu-te inca desparti.

Dar, pana la urma, se produce inevitabilul: ori mama ti i-a aruncat de mult...ori fara prea mult sentiment pe moment...ii arunci chiar tu, ca apoi sa tanjesti dupa ei...sau poate te muti de acasa si lasi in urma orice "vechitura" care nu ar incapea in bagaj....hmm

Tin minte ca avem o pereche de blugi "preferati"... de fiecare data cand ii duceam la spalat o faceam pe furis pentru ca erau mazgaliti ambii genunchi cu pixul...ori invatam pe ei...ori in timp ce invatam..desenam pe ei...tot felul: de la peisaje...fetze..pana la aiureli ce nu pot purta un nume clar.
Mama se chinuia de fiecare data sa imi stearga creatia. Si nu ma suparam..pentru ca doar aveam nevoie de mai mult spatiu..de un loc proaspat si tocmai bun pentru mazgalit.

Oare asa se intampla si cu sentimentele noastre?! Le arunca altii sau poate inconstient, te desprinzi in timp tu de ele, pastrand totusi o slabiciune care neobosit te chinuie cu "variante de raspuns corecte"...sau poate ca ashe e viata...move on!

D..

"Cum m-am miscat, mi-a venit un chef nebun sa-l intreb pe domnul notar:
-Cum merg? Ma iertati: puteti macar sa-mi spuneti cum ma vedeti ca merg?
M-am retinut cu greu. Dar nu m-am putut opri sa nu ma intorc, cand deschideam usa cu geamuri, si sa-i spun cu un zambet de compasiune:
- Da, cu pasul meu, multumesc!
- Ce spuneti? a intrebat, uluit, domnul notar.
- A, nimic, spuneam ca plec cu pasul meu. Dar stiti ca eu am vazut o data un cal razand? Da, domnule, in timp ce calul mergea. Dumneavoastra o sa va uitati acum la botul unui cal ca sa-l vedeti razand, dupa care o sa-mi spuneti ca nu radea. Dar care bot! Caii nici nu rad cu botul! Stiti cu ce rad caii, domnule notar? Cu bucile. Va asigur ca, in timp ce merge, calul rade cu bucile de lucrurile pe care le vede sau care-i trec prin cap. Si daca vreti sa vedeti calul razand, priviti-i bucile si sa fiti sanatos!"

Luigi Pirandello - Unul, nici unul si o suta de mii - " Act notarial"
D..

"- Nu, nu, dragul meu, stai cuminte! Crezi ca eu nu stiu ce-ti place si ce nu-ti place? Cunosc eu foarte bine gusturile tale, stiu eu ce gandesti.
De cate ori nu mi-a spus asta Dida, nevasta-mea? Iar eu, imbecilul de mine, nu m-am suparat niciodata.
Dar e foarte adevarat ca ea il cunostea pe Genge al ei, pe care eu in schimb, nu-l cunosteam. Si-l construise singura! Si nu era deloc o marioneta. In cel mai rau caz, marioneta eram eu.
Dominatie? Substituire?
Nici pomeneala!
Pentru a domina pe cineva, e nevoie ca acela sa existe, sa-l poti lua de gat si sa-l tragi inapoi, pentru a pune pe altul in locul lui.
Dida, nevasta-mea, nici nu ma domina, nici nu ma substituise. I s-ar fi parut, dimpotriva, o substitutie din partea mea daca eu, revoltandu-ma si impunandu-mi felul meu de a fi, l-as fi inlaturat pe Genge al ei.
Fiindca Genge al ei exista, in timp ce eu nu existam pentru ea, nu existasem niciodata.
Eu reprezentam o realitate pentru ea numai prin acel Genge pe care si-l crease, ale carui ganduri, sentimente, gusturi nu erau ale mele, dar pe care nu as fi putut sa le schimb fara sa risc sa devin un altul pe care ea nu l-ar fi recunoscut, un strain pe care nu l-ar fi mai fi putut nici intelege si nici iubi.
...
Genge, da, exista, pentru nevasta-mea Dida. Dar asta nu puteam sa ma consoleze catusi de putin, fiindca, va asigur, cu greu se poate imagina o faptura mai stupida decat acest drag Genge al nevestei mele Dida.
Si frumusetea era ca Genge al ei avea destule defecte. Dar ea i le ierta pe toate. Atatea lucruri nu-i placeau la el, deoarece nu-l construise ea in intregime, dupa gusturile si capriciile ei, nu."

Luigi Pirandello - Unul, nici unul si o suta de mii - " Dragul de Genge"



D..

Ce misto ar fi sa stau pe ashe o vreme ca cea de acuma...intr-un morman cu frunze ...si ashe peisaj...



Fara nici un fel de suparare...dar vreau sa ies din orasul asta!

Moment de reculegere

eram in metrou si descifram cu ochi mijiti..CApitalul...ma gandeam ca deh...in starea acea de beatitudine, inainte de a te trezi intr-adevar, poate daca e sa citesc ceva "dastept"...ma luminez...
La un moment dat se aude ceva pe fond...bz bz...bz bz..bz bz bz...era o gagica...normal...

ideea de baza...cred ca o sa incerc sa ma invat sa vorbesc mai putin...daca e sa ajung sa "sune" ceea ce as zice ... atat de ...nici nu gasesc adjectivul potrivit...
mai bine tac! sau macar..sa vorbesc mai putin...
nu tine de faptu ca era femeie...tine de...ce bine e cand e liniste...parca si tu ii vezi pe altii mai destepti atunci cand tac....nu?!

Noah si primul meu blog...imi este foaaarte foame si in lipsa de altceva pap un Mars...si sting cu apa plata :D
pofta buna nehalitzi de bloguri!