Dupa multe staruinte am reusit sa termin cartea lui Sabato - Abaddon - Exterminatorul.
Multe dimineti in metrou cu Buddah Bar si cu cartea in brate.
Pe la mijlocul cartii am avut inspiratia sa vars cafeaua cu lapte pe ea...hmm...nici macar nu era cafea la filtru...ci de la o hardughie de tonomat, care iti "calmeaza" facilele pofte si-ti frustreaza dimineata cu "fara de gustul dorit"...
Mi-a parut rau...dar m-am menajat de reprosuri zicandu-mi ca in felul aceasta, cartea are mai mult din personalitatea mea dezordonata, ce-i drept.
Eh...dar sa revenim la carte...haotic drumul cu metroul timp de o ora pana la servici...haotice si gandurile lui Sabato...personajele descrise...parca franturi din el: vise, dorinte, cosmaruri...un tot...mai multe povesti ce mergeau in paralel, se intersectau sau nu aveau nici un fel de inteles rational daca priveai pragmatic inlantuirea.
Daca ar fi fost sa o citesc cat de cat cap-coada poate as fi perceput-o intr-un mod diferit. Ashe pe bucatele poate am rumegat-o mai bine dar am desprins pasajele din context...stilul este oricum halucinant, la fel si organizarea povestirilor dar poate as fi prins laimotivul.

Si concluzioneaza Sabato:

"...cineva care s-a nascut cu blestemul de a nu se resemna cu realitatea ce i-a fost dat s-o traiasca, cineva pentru care universul este oribil sau tragic de trecator si imperfect. Pentru ca nu exista o fericire absoluta...abia de ni se da in clipe fugitive si fragile, iar arta este un mod de eternizare a acestor clipe de dragoste sau extaz; pentru ca, intr-un fel sau altul, toti suntem frustrati, iar daca triumfam in ceva, suntem invinsi in altceva, frustrarea reprezentand destinul inevitabil al oricarei fiinte care s-a nascut pentru a muri; pentru ca toti suntem singuri sau, intr-o buna zi, sfarsim prin a fi singuri: indragostitii fara dragoste, parintii fara copiii lor, ori copiii fara parinti...pentru ca viata e o vesnica neintalnire, pe cel pe care il intalnim in calea noastra si ne iubeste nu-l iubim, iar cand il iubim, nu ne mai iubeste el, ori e mort si dragostea noastra nu are sens, e inutila; pentru ca nimic din ceea ce a fost nu se mai intoarce, lucrurile si oamenii si copiii nemaifiind ceea ce au fost candva..."


D..