"- Nu, nu, dragul meu, stai cuminte! Crezi ca eu nu stiu ce-ti place si ce nu-ti place? Cunosc eu foarte bine gusturile tale, stiu eu ce gandesti.
De cate ori nu mi-a spus asta Dida, nevasta-mea? Iar eu, imbecilul de mine, nu m-am suparat niciodata.
Dar e foarte adevarat ca ea il cunostea pe Genge al ei, pe care eu in schimb, nu-l cunosteam. Si-l construise singura! Si nu era deloc o marioneta. In cel mai rau caz, marioneta eram eu.
Dominatie? Substituire?
Nici pomeneala!
Pentru a domina pe cineva, e nevoie ca acela sa existe, sa-l poti lua de gat si sa-l tragi inapoi, pentru a pune pe altul in locul lui.
Dida, nevasta-mea, nici nu ma domina, nici nu ma substituise. I s-ar fi parut, dimpotriva, o substitutie din partea mea daca eu, revoltandu-ma si impunandu-mi felul meu de a fi, l-as fi inlaturat pe Genge al ei.
Fiindca Genge al ei exista, in timp ce eu nu existam pentru ea, nu existasem niciodata.
Eu reprezentam o realitate pentru ea numai prin acel Genge pe care si-l crease, ale carui ganduri, sentimente, gusturi nu erau ale mele, dar pe care nu as fi putut sa le schimb fara sa risc sa devin un altul pe care ea nu l-ar fi recunoscut, un strain pe care nu l-ar fi mai fi putut nici intelege si nici iubi.
...
Genge, da, exista, pentru nevasta-mea Dida. Dar asta nu puteam sa ma consoleze catusi de putin, fiindca, va asigur, cu greu se poate imagina o faptura mai stupida decat acest drag Genge al nevestei mele Dida.
Si frumusetea era ca Genge al ei avea destule defecte. Dar ea i le ierta pe toate. Atatea lucruri nu-i placeau la el, deoarece nu-l construise ea in intregime, dupa gusturile si capriciile ei, nu."

Luigi Pirandello - Unul, nici unul si o suta de mii - " Dragul de Genge"



D..