Move on?! sau "variante de raspuns corecte"
Sunt haine care ne fac sa ne simtim norocosi, confortabil, increzatori ...si nu ma refer la haine scumpe cu care incercam sa epatam, ci chiar la blugii vechi pe care mama ti tot arunca si tu ii tot recuperai, de fiecare data mustrand si pufaind a indignare...apoi intrebandu-te in treacat, oare ce pot sa aiba de iti plac atat de atare!?
Greu reusesti sa te desparti de ei… chiar daca nu ii mai poti purta tot ii tii in dulap…si la fiecare debarasare si curatenie de primavara sau toamna te faci ca nu ii observi si ii infunzi in dulap neputandu-te inca desparti.
Dar, pana la urma, se produce inevitabilul: ori mama ti i-a aruncat de mult...ori fara prea mult sentiment pe moment...ii arunci chiar tu, ca apoi sa tanjesti dupa ei...sau poate te muti de acasa si lasi in urma orice "vechitura" care nu ar incapea in bagaj....hmm
Tin minte ca avem o pereche de blugi "preferati"... de fiecare data cand ii duceam la spalat o faceam pe furis pentru ca erau mazgaliti ambii genunchi cu pixul...ori invatam pe ei...ori in timp ce invatam..desenam pe ei...tot felul: de la peisaje...fetze..pana la aiureli ce nu pot purta un nume clar.
Mama se chinuia de fiecare data sa imi stearga creatia. Si nu ma suparam..pentru ca doar aveam nevoie de mai mult spatiu..de un loc proaspat si tocmai bun pentru mazgalit.
Oare asa se intampla si cu sentimentele noastre?! Le arunca altii sau poate inconstient, te desprinzi in timp tu de ele, pastrand totusi o slabiciune care neobosit te chinuie cu "variante de raspuns corecte"...sau poate ca ashe e viata...move on!
D..
4 comments:
Depinde foarte mult si de prieteni si de felul in care am fost crescuti si de multe alte aspecte din viata asta... si da, unii oamenii isi ascund sentimentele ca pe o pereche de blugi vechi, sentimente pe care ar trebuii sa le lase sa iasa la lumina, dar ori le este rusine... ori considera ca daca lumea isi da seama ca are si un dram de umanitate o sa-si piarda "pozitia privilegiata" in care au ajuns cu foarte multe "sacrificii", sau mai bine zic cu un singur sacrificiu, pierderea umanitatii...
Sa-ti pierzi sentimentele sau sa le tii ascunse intr-un ungher din sufletul tau este un lucru rau, si pentru persoana in cauza si pentru cei de langa ea, pentru ca ajungi la un moment dat sa crezi ca aceea persoana este ceea ce te lasa ea sa vezi si te obisnuiesti asa, iar cand persoana nu o sa mai reziste si o sa aibe o scapare, sau pe limba noastra, o sa-si dea arama pe fata, desi poate ce o sa vezi o sa fie un lucru minunat... o sa fii socat, pentru ca nu o sa intelegi de ce le tine ascunse... ce o face sa faca asta... dar probabil ca eu ma insel si nu stiu ce zic... si probabil ca asta estea cea mai buna metoda sa ocolesti anumite intrebari, anumite probleme... sa pari rece si impasibil... pacat... foarte pacat...
Mai bine ai scoate blugii aia vechi din dulap, i-ai duce la un croitor... sa ii poti purta din nou.
Hmmm...noah eu ma refeream la cu totul altfel de sentimente..nu cele pe care le reprimi tuh ca persoana in relatia prezenta cu o alta persoana... ma refer la cum timpul sterge anumite legaturi si sentimente...cel mai bun prieten al tau de acu s-ar putea sa nu mai fie acelasi peste 5-10 ani....si totusi atunci adeca peste 5-10 ani sa te gandesti la el cu nostalgie si sa-ti fie chiar dor de el.
Nu ma refeream la ati ascunde sentimentele...ma refeream la niste chestii care ashe au fost sa fie si sa se intample..si in ciuda amaraciunii care au lasat-o evenimentele...totusi sa pastrezi un "dor" si un "drag" pentru acele persoane cu care niciodata nu o sa mai fi atat de apropiat/a ca inainte. ceva de genul "momentul a trecut"...ashe e si cu blugii vechi...e feelingul de drag si dor pentru anumite persoane care nu mai fac parte din viata ta de zi cu zi...ci doar noah...poate nici macar...eh...
Aham... ca de obicei... i've got it all wrong! :)
oricum multam de lamuriri sis!
eh nu-i vorba de asta...
Cuvintele sunt doar "link-uri" spre ganduri...o fraza poate sa fie citita in atatea feluri chiar de aceasi persoana...si poate sa insemne multe lucruri in acelasi timp.
E ca si cand ai scrie ceva sub impresia unui moment puternic...apoi citesti ce ai scris peste catva timp...si nu te mai regasesti...acelasi.. ca atunci cand ai scris acel text cu acel feeling...gasesti un alt feeling...apoi un altul...si tot ashe pe masura ce se schimba lumina...pe masura ce te schimbi tuh...pe masura ce simple cuvinte incep sa acumuleze un background de experiente si trairi...si atunci...eh atunci...acest puzzle se intregeste pe masura ce citesti si te trimite la "link-urile" care le reprezinta inlautrul tau in acel moment (subiectiv ca oricare altul din pasii tai)...si gata...ashe se construiesc feelingurile si gandurile si ideile...interconexiuni in ceatza!
Ce ai inteles tuh a fost exact cum trebuia sa arate acel puzzle ...in acel moment..in acea lumina...
Post a Comment